The Search

Karaoke

2011-05-21T18:36:00.002+03:00

Cum n-am prea mai ajuns pe la karaoke am inceput sa cant pe acasa :)

RE: "Te iubesc"?

2011-02-13T19:52:00.002+02:00

O melodie potrivita ;) :

"Te iubesc"?

2011-02-12T19:29:00.002+02:00

Vorbele astea sunt spuse mult mai des decat este cazul... de aceea de cele mai multe ori sunt doar vorbe... Si eu ma fac vinovata de-a le fi spus... aiurea. Nu e ca si cand nu as fi avut atunci o ... emotie... dar in mod cert nu era iubire...

Indiferent care-ti sunt orientarile religioase trebuie sa recunosti ca nu exista "definitie" mai clara si completa decat asta:

"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare,

dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,

nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucurã de adevãr.

Toate le suferã, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată."

Imnul Iubirii din Prima Epistola catre Corinteni

Eh, acum stai si te gandesti... "am iubit vreodata? Iubesc?" "Dragostea nu cauta ale sale"- pe asta o uitam cel mai usor! Dragostea NU satisface nevoi, nu e menita sa satisfaca nevoi (mai putin nevoia insasi de-a iubi, poate), dimpotriva, dragostea pune nevoile celuilalt inaintea propriilor nevoi. Or noi, de foarte multe ori, confundam iubirea cu diverse nevoi pe care cineva ni le satisface pentru ca asta am cautat din start.

Ne indragostim usor si multiplu, insa asta e un termen in mod gresit provenit din cuvantul "dragoste", dupa parerea mea..., desi suna frumos... In portugheza, de exemplu, indragostit se spune "apaixonado" - termen mult mai potrivit... provenind de la "pasiune". Cand ne indragostim ne aprindem, suntem atrasi de cineva din diverse motive, dar nu iubim, nici nu "cadem in dragoste" cum zice englezu'. Cadem in pasiune, in dorinta trupeasca, in fascinatie, in obsesie..., in dependenta (din cauza nevoilor).

Cred ca cele mai dese mostre de iubire autentica se regasesc in relatia dintre mama si copil... desi si aici se strecoara o groaza de "virusi"... insa parca acolo e cel mai usor de gasit (ajuta si instinctul sau, in fine, legatura aceea nevazuta si aparent indestructibila dintre mama si copil (lasand la o parte ciudateniile naturii)).

Cat despre relatia dintre un barbat si o femeie, sau, in fine, dintre doi oameni, cred ca se poate numi iubire dupa ani si ani de convietuire... n-as vrea sa dau un numar, cine sunt eu sa fac asta?!, insa dupa ce si-au vazut majoritatea fetelor neatractive, nemachiate, neindulcite, nelucrate... Daca ajungi sa-ti ingrijesti cu drag perechea, fara sa-ti blestemi soarta, dupa ce si-a pierdut un picior, sau capacitatea de a merge... sau pur si simplu orice urma de atractivitate fizica... si, nu, nu simti ca o iau hormonii razna, dar simti caldura in suflet, bucurie la simpla prezenta si dorinta de a-i face bine atunci s-ar putea sa fie iubire. Sau daca perechea pe care sustii ca o iubesti are nevoie sa plece... in alta parte, cu altcineva, pentru ca asa simte ca e mai bine pentru ea... si ai puterea sa-i lasi libertatea asta fara a te bate cu pumnii in piept, fara a incepe sa o urasti, sa o barfesti... Pffff, imi vine sa si rad... CATE cazuri de astfel de iubire ati vazut?

Nu zic ca nu exista... tot ce vreau sa spun e ca exista atat de multa falsitate... de multe ori inconstienta, in "te iubesc" si o capacitate destul de redusa de a iubi cu adevarat.

As vrea sa cred ca sunt capabila de a iubi cu adevarat... dar asta inca ramane de vazut :)

„Intelepciune”, ignoranta, iresponsabilitate, victime.

2010-11-25T21:05:00.000+02:00

„Intelepciune”, ignoranta, iresponsabilitate, victime.

Cum am scapat de problemele digestive

2010-05-09T22:23:00.006+03:00

Am decis sa scriu despre asta in speranta ca si altii care au astfel de probleme sa incerce varianta asta pentru ca sunt sigura ca va aduce imbunatatiri.

Timp de vreo 3 ani m-am chinuit cu probleme intestinale. Initial am avut probleme la stomac - inceput de ulcer insa apoi, din diverse motive, (unii doctori spun ca de la niste toxiinfectii avute in copilarie si de la mult antibiotic) mi s-a distrus flora intestinala care a dus la simtpome ca: balonare excesiva cu dureri foarte mari (senzatie de presiune pana la rupere a intestinului), bolboroseala, zgomote, crampe, senzatie de preaplin etc. Practic nu mai aveam nicio zi normala, nu ma puteam baza ca o sa fiu ok sa merg in diverse locuri, de multe ori trebuia sa anulez iesiri in oras sau chiar plecari in vacanta din cauza asta. Am facut diverse analize si tratamente peste tratamente, inclusiv multe enzime etc. Nimic nu avea efect de lunga durata, simptomele revenind la scurt timp dupa scurte imbunatatiri.

In cele din urma, acum cateva luni mama a auzit la televisor despre efectele argilei, tratament promovat de un domn chimist pe nume Bocan. Am incercat si eu: am cumparat sub forma de pliculete - cate un pliculet in fiecare dimineata inainte de masa. Se pune seara in apa si se bea dimineata. Nu are niciun gust, doar o senzatie de apa cu nisip. Fac cura asta de vreo doua luni si diferenta este majora! Chiar daca inca nu ma simt ca si cand n-as fi avut nimic niciodata, cel putin nu trebuie sa-mi mai dau peste cap viata din cauza asta. Si mananc destul de normal. Inca sunt lucruri pe care intestinul meu nu prea le suporta cum ar fi fructe sau seminte, insa imi vad de viata mea normal, si asta e extraordinar!

Prin urmare incercati cu tot curajul! Efecte adverse nu exista! Se gaseste si sub forma de calup din care se rupe cate o bucatica si se pune in apa lasandu-se pana dimineata.

Nu ezitati sa lasati comentarii daca aveti intrebari.

Mult succes!

Relationare

2010-02-24T21:56:00.004+02:00

Am "furat" textul de la o prietena care, si ea, se regaseste in tipar... Cat de multe om fi?!

"When the night was younger than a Cambodian whore, I asked the woman: Why did you love him? And then she wheezily confessed: Because I thought perhaps he was sick somehow. You know what women are, mate. We're always attracted to men we think may have deep emotional scars, not because we believe we can change them, as ......the popular prejudice dictates, but rather the opposite: we cuddle up to the potential of madness in men because it makes us hope that they might have something deeper going on inside them, something which transcends the usual base, animalistic mindset..."

Fum

2010-02-01T22:10:00.003+02:00

Ma uit la fum...
Zboara in rotocoale gratioase
Sau este negru si acaparant.
Si vietile noastre - ca fumul:
Unele... fum violet, gratios de... tigara,
Sau fum de flori arse.
Multe... fum de gunoi.

Lumi

2009-10-17T14:01:00.009+03:00

Uriasul

Ne povesteste Horatiu Malaele

We had him...

2009-07-10T23:06:00.009+03:00

N-o sa fac acum o apologie cu privire la Regele pop-ului fiindca... nu ma pot lauda ca mi-a pasat atunci cand ar fi trebuit. Cand eram mica am fost un fel de fana, ma impresionase emotional si cel mai tare ma atingea la sufletul de copil mesajul de a crea o lume mai buna - Heal the World imi aducea lacrimi in ochi si a reusit sa faca asta oricand o auzeam, chiar si de cand m-am facut "mare" cand o auzeam intamplator chiar daca acum imi dau seama ca nu avem nicio sansa sa facem o lume mai buna... sau poate tocmai de aceea! In fine, dupa o scurta perioada de "fanatism" m-am orientat si spre alte muzici venite din afara si cu timpul am cam uitat de muzica lui... iar mai tarziu cand au inceput acuzatiile... decat sa-mi distrug prin indoieli imaginea facuta despre el am preferat sa nu ma gandesc deloc, sa nu mai ascult muzica lui decat cu mici si rare exceptii si nu mi-a pasat. Nu am crezut ca era pedofil ... cred... nici nu-mi amintesc foarte bine ce am crezut... dar am decis sa nu-mi pese... De abia acum m-am documentat cu real interes si parere de rau ca nu am aprofundat mai demult si situatia si cu siguranta muzica lui.

Insa citind toate rautatile, improscarile... chiar si dupa moarte mi-am amintit brusc de versurile din fenomenala poezie a altui geniu insuficient pretuit la timpul lui. Ce pacat ca lucrurile astea se tot repeta... chiar nu invata nimeni din trecut:

Fragment din Scrisoara I - Mihai Eminescu

"Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit."

Si desi n-ar mai fi nimic de zis vreau sa aduc aminte cateva cuvinte transmise de poeta Maya Angelou care arata cat de tare a stralucit el:

"...now we know that we know nothing [...] but we do know *we* had him, and *we*... are the world".

Si inca ceva, foarte bun de avut la indemana atunci cand ploua... inauntru:

Michael Jackson - Smile - cantecul lui preferat scris de Charlie Chaplin

Doamne, au contaminat si 2 Mai-ul!

2009-07-08T01:04:00.001+03:00

Peisaj marin cu mitici

Scris de Julius

Pe plaja din 2 Mai, o familie compusă din tată în maieu şi burtică de maestru emerit al tablelor, ţoapă coafată cu bigudiuri, costelivă, genul care nu se-ngraşă de-a dracu’ ce e şi copil de tip Goe, gălăgios şi enervant, îşi caută un loc unde să-şi pună cearşaful şi restul bulendrelor. Cară după ei calabalîcul standard – o sticlă de Timişoreana pentru campion, Frutti Fresh pentru loază şi o revistă de integrame pentru mă-sa, că e intelectuală.

“Mamă, mamă”, urlă Goe, “aici, aici!”. Titanul tablelor îşi înfige călcîiele în nisip şi, din cauza burţii, frînează anevoie, ca autobuzele cu burduf, în timp ce mă-sa, femeia pe faţa căreia se ghiceşte o bunătate sufletească rară, se întoarce şi e gata să-l pleznească. “Mamă, mamă, aici am stat şi ieri”, zice Goe. “Uite coaja de la banană şi sticla noastră de cola” (ieri s-au respectat). Mă-sa se convinge că, într-adevăr, coaja de banană şi sticla de coca-cola pe care le aruncaseră ieri sînt tot acolo, se întoarce spre bărba-su şi zice, plină de scîrbă: “Băi frate, cîtă nesimţire! Îţi dai seama că ăştia nu fac curat pe plajă??”.

Hear me sing!

2009-06-27T14:42:00.011+03:00

Nu, nu cant eu...desi mi-ar fi placut mult!
Am fost invitata sa particpi la un concurs prin crearea unui filmulet pentru una din melodiile formatiei AM. Nu cunosteam formatia, dar se vede treaba ca cei care m-au ales sa particpi au ghicit ca muzica lor se muleaza pe gusturile mele.

Cum incep sa invat valoarea (auto)promovarii - iata-l!

Hear me sing!

De aceea:

2009-05-16T01:34:00.004+03:00

Iata ca in pofida meschinariei si a haosului lumii, exista perspective care par sa dea sens lucrurilor, si sa le dezvaluie "rostul", cum bine zice un mare ganditor contemporan.

Dupa toate intrebarile, am primit acum un raspuns care imi face bine, desi nu stiu cui apartine, (in fond nici nu conteaza).

Merci, Ionut, pentru link...

Daca tot au facut copii...

2009-04-25T01:16:00.004+03:00

Am fost surprinsa (cat de cat) sa vad ca absolut toate comentariile aferente intrebarii "De ce fac oamenii copii?" au venit de la barbati. Probabil pentru femei intrebarea isi pierde sensul? Sau devine motiv de ingrijorari majore sau dureri? Sau poate pur si simplu femeile nu citesc blogurile altor femei? (Cu mici exceptii...)

Daca ar fi sa aleg un raspuns preferat m-as opri la "copiii sunt un rod al iubirii" - asta pentru ca e un raspuns frumos, care conoteaza frumusete. Insa de fapt intrebarea nu a fost nici "De ce ar trebui sa faca oamenii copii?", nici "De ce face X sau Y copii?", ci de ce fac oamenii, astia toti care populeaza planeta Pamant, copii - asa cum se vede asta prin ochii fiecaruia: in ce vedem cand mergem pe strada, in metrou, in supermarket, cand ne ducem in vizita, cand vorbim cu prietenii, cunoscutii, cand auzim povesti despre oamenii din cartier la coafor in timp ce asteptam sa ni se faca manichiura, cand ne uitam la televizor, cand VEDEM oamenii si pe copiii lor si de ce nu, cand luam la puricat si "istoria" propriei familii.

De la tiganusul care merge in maini, cu picioarele intoarse la spate pentru a avea impact la cersit, la pipita adolescenta, fosforescenta, suprasaturata material, pana la copilul care are imprimat ireversibil in minte si-n suflet violenta, betie, desfrau, ni se arata zi de zi, in aproape orice context suferinti provocate de oameni care au facut... alti oameni (care cresc, unii mai de bine, altii mai de rau, si fac alti oameni)... Ok, lucrurile nu sunt numai negre, exista si copii cu suferinti mai "comune" - in sensul ca nu iau o dimensiune chiar tragica sau grotesca- si anume cei suprasaturati de atentie, sau carora nu li se da chiar suficienta, cei prin intermediul carora parintii vor sa-si rascumpere visele pierdute sau prin care vor sa salveze o casatorie care era pe marginea prapastiei, sau pur si simplu cei care au fost adusi pe lume "ca asa se face" sau ca nu s-a mai putut induce un avort la timp.

Care sa fie oare motivele "corecte" pentru care ar trebui sa faca oamenii copii? Iubirea reciproca? Dorinta de a da? Dorinta de a perpetua viata si a impartasi frumusetile ei? Dar mai cu seama, daca tot au facut copii, dintr-un motiv mai mult sau mai putin corect, ce eforturi ar trebui sa faca proaspetii parinti pentru a asigura copilului o dezvoltare mentala si sufleteasca sanatoasa si armonioasa?

Sa vedem cateva posibile abordari:

- Parintii sa mentina intre ei o relatie armonioasa, bazata pe iubire si respect reciproc care sa fie un exemplu si totodata o sursa de hranire emotionala pentru copil (ca tot au fost discutii pe baza "hranirii" :));
- sau, iubirea e supraevaluata, respectul si exemplul disciplinei sunt esenta;
- sa ofere copilului sprijinul minim necesar pentru ca acesta sa invete sa foloseasca propiile resurse;
- sau dimpotriva, parintii sa faca sacrificii pentru implinirea dorintelor copilului;
- sa lase copilul sa greseasca si sa invete din greseli, chiar daca acestea reprezinta un risc;
- sau, sa tina copilul sub foarte atenta observatie, feridu-l de posibile pericole ce apar la tot pasul;
- sa lase copilul sa decida singur ce vrea (din punct de vedere prieteni, relatii, cariera etc.), chiar daca nu pare profitabil/benefic dintr-un punct sau altul de vedere;
- sau, sa ghideze/influenteze decizia copilulului, acesta fiind lipsit de experienta si vulnerabil la ispite inselatoare, pentru a avea un parcurs cu sanse cat mai mari de succes.

Probabil aproape fiecare dintre ipotezele astea, sau altele, isi gasesc importanta maxima intr-un anumit context. Insa ce ar fi indispensabil? Sau care ar fi "salata" ideala de calitati si atitudini ale parintilor? Va invit sa va desfasurati :)

De ce...

2009-04-09T23:26:00.003+03:00

...fac oamenii copii?

- Din intamplare?
- Ca asa se face?
- Sa aiba cine sa-i ingrijeasca la batranete?
- Sa aiba cine sa le implineasca visurile pe care ei nu si le-au dus la indeplinire?

Tu ce crezi? Chiar vreau sa stiu...

Bucuriile lui Februarie

2009-03-01T14:53:00.014+02:00

Desi o luna cam trista, februarie m-a bucurat cu doua spectacole pe care nu le voi uita. Si pentru asta trebuie sa-i multumesc mamei mele, care la o varsta onorabila munceste pe rupte la o institutie de stat, pe bani jignitor de putini pentru experienta si rezultatele ei, insa are macar bucuria de a avea acces la spectacole de prima mana si de a bucura si pe altii, uneori mai multi, alteori mai putini, cu prezenta in sala.

Gala folk "Om bun"

Cinci ore de balade de iubire pe versuri scrise de adevarti poeti, in acompaniamentul chitarii pure si mangaietoare, alternand cu pamflete cu conotatii (sau denotatii) politice sau cu satire jucause mi-au incarcat bateriile si m-au facut sa cant. Am avut parte de melodii extrem de dragi mie: Nicu Alifantis cu Nu ma-ntreba, Vasile Seicaru cu Antiprimavara, Ducu Bertzi cu M-am indragostit numai de ea, Victor Socaciu cu Oameni de Zapada, Mircea Vintila cu Miruna, o melodie speciala pentru mine... Si mai mare mi-a fost bucuria sa descopar melodii vechi, dar noi pentru mine, care au tintit direct la inima, pe care mi-ar fi parut rau sa nu ajung sa le pot asculta si fredona niciodata. Cateva versuri:

Nebun de alb - pe versuri de Adrian Paunescu (nu e nicio surpriza) si in interpretarea lui Emeric Imre (http://www.youtube.com/watch?v=EZmDzxpiiYE ):

"Si te iubesc cu mila si cu groaza / tot ce-i al tau mi se cuvine mie / ca un nebun de alb ce captureaza / regina neagra pentru vesnicie"

"Te-aud in batalii din vreme-n vreme / ostasii garzii tale ti se-nchina / iubita mea cu foarte mari probleme / cu chip slavon si nume de regina"

Oratie de nunta - pe versuri de Adrian Paunescu, in interpretarea lui Emeric Imre (http://www.youtube.com/watch?v=bfFQb0SGcyI )

"Mor curand, strig tacand / Si adorm cu tine-n gand / Si nu pot rosti adio"

Balada Blondelor Iubiri - pe versuri de George Tarnea si interpretata de Nicu Alifantis:

"E frumos, e prea frumos la tine-n suflet / E târziu, e prea târziu la mine-n gând / Impartasim, împartasim aceeasi taina / Dar nu se stie, nu se stie pâna când."

In multe cazuri am avut nodul in gat... de emotie (a nu se gandi nimeni la vreun streang), in altele am ras cu delectare ca in cazul mini-show-ului sustinut de Ada Milea care, desi uneori un pic prea cinica pentru gustul meu, m-a facut sa recunosc ca este o artista desavarsita atat din punct de vedere actoricesc cat si muzical si de al carei talent si originalitate m-am bucurat din plin in ultima zi de iarna a anului.

Din pacate nu am putut "captura" decat doua dintre momentele serii, din motive obiective care m-au facut sa-mi promit ca-mi cumpar un multi-giga-card de memorie pentru altfel de ocazii. Iata momentele:

http://www.youtube.com/watch?v=H2jb0K01Vx0&feature=channel_page

http://www.youtube.com/watch?v=QDDAMpaCV5M&feature=channel_page

Merita vazute si ascultate, micul meu aparat reda sunetul neasteptat de bine; pacat de tremurul mainilor care se observa pe alocuri - trebuie sa mai exersez...

Dupa cum se aude, publicul a fost si el artist in toata puterea... vocii. A avut cate o strofa sau macar cate un vers la aproape fiecare melodie si s-a descurcat cu foarte multa gratie... muzicala. Ma includ si pe mine in acest public... insa la inregistrare am facut bine si m-am abtinut :) Prin urmare, am plecat un pic mai avuta muzical si sufleteste de acolo... pe data de 1 martie..

Stelele Baletului International

Pentru prima oara am vazut o balerina japoneza - si a fost foarte convingatoare. Unul din cele mai de neuitat spectacole de balet. De la coregrafia clasica, in poanta, la miscarile sugestive, pline de simboluri ale coregrafiei moderne, de la Petipa la Maurice Bejart, de la muzica de Mozart sau Delibes la Radiohead - totul a fost plin de gratie, traire, expresivitate, imbinate intr-o maniera ireprosabila.

Stelele au fost douasprezece, de la scoli de balet din Londra, Berlin, Barcelona, Madrid, New York, Paris, St. Petersburg si au stralucit in toata puterea cuvantului. Cele doua reprezentatii care au ridicat si mai mult stacheta (fata de ce experimentasem pana acum din punct de vedere balet) au fost doua reprezentatii de balet modern, pe cat de sublime amandoua, pe atat de diferite. Ce am observat insa in ambele este un efect extrem de placut si surprinzator al coregrafiei: daca in baletul clasic totul curge, partenerii sunt in perpetua armonie si sincronizare, in aceste cazuri, doar in anumite momente, si pentru cateva secunde, ei se sincronizeaza, luandu-te prin surprindere, de cele mai multe ori dansand... pe limbi diferite, desi asemanatoare, desi interactionand... probabil mai aproape de felul in care sunt si sufletele noastre in general in raport cu celelalte. Acestea sunt:

Radio and Juleit - muzica Radiohead (vrajitoare aceasta muzica), interpretare magnifica: Anastasia & Denis Matvienko - http://www.youtube.com/watch?v=03JTzOBp7Lw&feature=channel_page

Cor Perdut - muzica specifica insulei Mallorca, in dialect specific de asemenea, muzica ce mie si mamei mai degraba ne-a amintit de influente grecesti - in orice caz, o muzica de o pasiune si frumusete deosebite; interpretare impecabila Ana Maria Lopez & Francisco Lorenzo - http://www.youtube.com/watch?v=ALqtZJYbQ7c&feature=channel_page .

Ce-am "furat" se poate vedea la http://www.youtube.com/user/alegrastar .

Prin urmare cu aceste muzici si dansuri ma delectez si la inceput de martie, pana la urmatoarele descoperiri...

Ca prima oara...

2009-01-18T17:34:00.002+02:00

Din pacate, sau poate ca o sublimare a ei, moartea da ocazia raspandirii de ...bucatele din viata unui om in mintile si sufletele celorlalti; lucruri necunoscute pana atunci ies la iveala, creatii, sentimente, vorbe... Din necunoscut pentru unii devii cunoscut, explorat. Uneori e emotionant, alteori poate fi dezastruos, dar e cat se poate de real...

Recunosc ca pana ieri nu-mi era cunoscut numele de Grigore Vieru. Afland de moartea lui am cautat versurile lui si printre ele le-am gasit pe cele de mai jos (care nu-mi erau necunoscute, insa pe care nu le asociam cu niciun nume). Ce mi se pare minunat este ca, prin cuvinte simple, fara sa aiba o forma extrem de iesita din comun care sa te uimeasca, versurile astea fac sa simti... acut:

Ca Prima Oara

Merg pe pamant
Si sun ca vioara.
Toate imi par ca sunt prima oara.

Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!

Infiorat spun mama si tata
De parca imi vad parintii
Prima data.

Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Cand ma cuprinzi
Tremur, ah, toata,
De parca-as iubi, iubi
Prima data.

Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Desigur - versuri atingatoare!

Top 10 versuri "atingatoare"

2009-01-02T02:03:00.007+02:00

In ultimul timp am ascultat multa muzica "usoara" romaneasca - asa cum o numeam noi pe vremuri - melodii romanesti de prin anii '70, '80, poate chiar mai vechi... Imi plac in mod deosebit pentru ca vin cu o gama de lucruri aditionale minunate: cu o nostalgie dulceaga, fiind melodiile copilariei mele pe care le fredonam in timp ce le ascultam la pick-up, pe care le cantam tare in timpul penelor de curent pentru a-i distra pe cei mari (sau pentru a-i stresa fara voie), pe acordurile carora ii vedeam pe parintii mei dansand la mare pe terase... De asemenea, vin cu versuri care merg direct la inima si-mi amintesc cat de mult imi place limba romana, cat de multe posibilitati da celor care stiu sa simta si vor sa exprime asta. E in acelasi timp trist ca atat de putini creatori de versuri de acum sunt in stare sa aduca ceva de calitate, cel mai des intalnind pizze de genul: "nu-mi raspunzi la esemes , eu te sun atat de des"... Atunci, melodiile copilariei mele vin ca o alinare si incantare pentru suflet si auz.

Iata mai jos un clasament facut cu foarte multa placere al celor mai dragi si "atingatoare" versuri ale nemuritoarelor melodii (nu ezitati sa dati click pe link-uri):

1. Antiprimavara – versuri Adrian Paunescu (cantata de Vasile Seicaru / Tudor Gheorghe):

“Schimbari mai grave decat moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi”

(Mentiune: versurile poeziei spun "ninsori mai grave decat moartea", insa este cantat "schimbari mai grave decat moartea")

http://www.youtube.com/watch?v=Fxv6glO9UMs&feature=related

2. Mai Ramai Putin – cantata de Conexiuni (nu stiu cine semneaza versurile):

“Mai ramai putin, te rog
Este cea din urma seara
Efemera ca un nor
Vraja n-o lasa sa piara
Lasa-ti parul sa-l alint
Sa-mi insire-n mana salbe
Zbor de vise ce nu mint
In plutiri de aripi albe.
Mai lasa-mi-te-o zi...

Te mai vreau si azi,
Ca o ploaie de lumina,
Peste trup sa-mi cazi
Si-ntr-o liniste deplina
Sa colind ceru-n ochii tai
Si stropi de stea ce vin
Sa ii prind, cand vei fi departe
Dorul sa-mi alin.”

http://www.youtube.com/watch?v=wFa1Kg9EpOQ

3. Fostele Iubiri – versuri Adrian Paunescu (cantata de Stefan Hrusca):

“Si-n clipa aceea se nastea din jocul nostru prima stea
Inlantuindu-ne cu dor pana departe
Copii uitati de capul lor, cat de frumos pluteam in zbor
Fara sa credem ca iubirea nu ne vrea”

http://www.youtube.com/watch?v=PXWradch65g

4. Frunza mea Albastra – versuri Radu Stanca (cantata de Mirabela Dauer si Marian Nistor):

“Ne-ar trebui o mie de ani sa recladim
Ce-am sfarâmat aseara cu despartirea noastra
Si nici atunci nu-i sigur c-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastra.
…..
Dar linistea de-atuncea n-o vom mai regasi,
Si singuri vom petrece cele din urma clipe
În timp ce pescarusul iubirii va muri
Batând înca o data din largile-i aripe..."

http://www.youtube.com/watch?v=RSjadgGzNfY

5. Aproape Liniste – versuri Alexandru Andries (cantata de Nicu Alifantis / Aura Urziceanu / Paula Seling s.a.):

“Si-i liniste iar (prea) aproape de mine
Prea triste visele imi sunt
De ce nu esti aici sa-ti pot vorbi, sa-mi poti vorbi
S-apropii cerul de pamant”

http://www.youtube.com/watch?v=9wngrv8v8gA&feature=channel_page

6. Dragoste la Prima Vedere – versuri si muzica Ilie Micolov (sper sa nu ma insel in privinta versurilor):

“As da ani din viata sa te regasesc
Ne cunoastem parca de o vesnicie
De o vesnicie parca te iubesc”

http://www.youtube.com/watch?v=c-6tEkVWp3I

7. Iertarile – versuri Adrian Paunescu (cantata de Ducu Bertzi):

“Ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

Si cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv”

http://www.youtube.com/watch?v=QsKUS2ONADc

8. Sa Vii – versuri George Ţărnea (presupunere) (cantata de Stefan Hrusca):

“Sa vii chiar daca pasii ti-s mai grei
Sa vii acolo unde moare marea
Sa vii chiar daca nici macar nu vrei
Te-astept cu toata disperarea
Sa vii chiar daca-i noapte-n ochii mei
Sa vii acolo unde plange zarea
Sa vii chiar daca ploua printre zei
Si-i prea tarzie chemarea”

http://www.youtube.com/watch?v=jxAKM_oqBJM

9. E Adevarat, Iubirea Mea – versuri Roxana Popescu (cantata de Mihaela Runceanu):

“Chiar si-atunci cand nu-mi vorbesti
Simt ca iubesc
Tacerea ta”

http://www.youtube.com/watch?v=J9ladrYlNfQ

10. De-ai Fi Tu Salcie – versuri Mihai Maximilian (cantata de Mihaela Mihai):

“De-ai fi tu soarele pe cer m-as face,
Cand rasari in zori, un camp de flori”

http://www.youtube.com/watch?v=a2qOnde8Ie4&feature=related

Gotan Project - Cu si fara voal

2008-11-28T23:55:00.013+02:00

Intrevazandu-se mici si seriosi in ceea ce fac in spatele unei panze de proiectii captivante, Gotan Project au inceput la Sala Palatului un show magnific cu care au deschis actualul turneu. (Asa se adevereste faptul ca "cei din urma vor fi cei dintai" daca e sa ne gandim ca cei de la Koop si-au incheiat turneul la Bucuresti).

Gotan Project ne invata ca imbinarea dintre muzica electornica si tango, in afara de faptul ca suna fenomenal de bine, e ca un fel de venin dulce ce-ti intra-n sange si te imbata extrem de placut. De altfel... imbinare este conceptul de baza la Gotan Project... sau ca sa folosesc un termen al secolului XXI: sinergie. Avem ingredientele de baza: electro si tango; dar la fel de bine ni se ofera: tango si hip hop sau electro si pian clasic. Toate astea se imbina perfect cu proiectiile care domina scena si al caror focus este pe detaliul miscarii repetate, incarcate de pasiune, sentiment sau sexulitate a trupului si pe cel al miscarii unduitoare si ample a naturii. Totul este foarte imbietor, cuceritor.

Nu este de mirare ca trupa vine cu o serie de combinatii care mai de care mai savuroase avand in vedere ca cei trei fondatori ai ei sunt de origine franceza, argentiniana, respectiv elvetiana. Vocea Veronikai Silva, puternica si pasionala, este de neilocuit pentru sublimarea atmosferei. Nu la fel de pasionali au fost, din pacate, dansatorii de tango, insa au fost acolo din cand in cand pentru o imagine mai concreta a acestuia.

Este de mentionat faptul ca acesta a fost al doilea show pe care Gotan Project l-au sustinut in Romania, ceea ce ma incurajeaza sa sper ca vor reveni si pentru al treilea, al patrulea... Pentru cei carora le pare rau ca nu au fost acolo si pentru cei care au fost si carora le este deja dor am incarcat un numar de filmulete pe www.youtube.com/alegrastar . Din pacate calitatea nu este la fel de buna ca la Koop pe baza faptului ca am avut locuri la loja (la smecheri cum ar zice unii, insa as fi preferat sa fiu mai in mijlocul lucrurilor).

Enjoy!

Koop-magia

2008-11-24T00:32:00.026+02:00

Cei doi fondatori Koop, formatie suedeza de care am aflat, spre bucuria mea, intamplator hoinarind pe YouTube, acompaniati de o orchestra compusa din cativa pasionati artisti alesi pe spranceana (xilofon - care suna divin, tobe, contrabas, trombon - sau ceva asemanator, imi scuzati lipsa de precizie) si de magica voce si prezenta a Hildei-Louise Asbjörnsen, ne-au onorat cu un magnific show la Sala Palatului la sfarshit de noiembrie.

Axati pe muzica electronica, si pe imbatatoarea combinatie electro-jazz, cei doi - Oscar Simonsson si Magnus Zingmark - s-au infatisat pe scena simpla parand o alaturare putin indoielnica - Oscar: aspect gay trash, Magnus: tipul pestelui rasat. Toate astea evident nu mai conteaza in momentul in care transformi o scena aparent stearpa intr-o oaza de reverie cu note senzuale printr-o imbinare de retro si futurism care-ti lua mintile si ti le ducea unde-ti era mai bine :)

Desi stiu ca au mai performat si cu alte soliste, nu-mi dau seama ce alta voce s-ar mula mai bine, sau macar la fel de bine, pe creatiile Koop decat cea a Hildei-Louise Asbjörnsen, atat de capabila de a trece de la tonurile jucause, la cele senzuale sau la cele grave. De altfel, Hilda este o prezenta rapitoare, extrem de feminina, adoptand un aspect retro care i se potriveste de minune.

Relaxati - cu berea langa ei, pasionati, prietenosi (au tinut sa ne aminteasca de infrangerea fotbalistica cu care Suedia ne-a frustrat in '94 si sa... ne ofere o alinare muzicala care sa ne indulceasca - smecherii!!!), Koop au incheiat la noi un turneu de doi ani.

In speranta ca vom avea ocazia sa-i revedem live va ofer o mostra (care ca orice inregistrare pierde mult din savoare, insa pastreaza suficient cat sa incante) a show-ului. Restul le gasiti pe http://www.youtube.com/alegrastar .

Artă în condiţii vitrege la Sala Palatului

2008-10-19T22:35:00.004+03:00

Şi iata ca am riscat din nou sa merg la un spectacol de balet desfăşurat la Sala Palatului. De data asta strângerea de inimă privitoare la performeri a fost nefondată. Balerinii Teatrului Balşoi din Moscova si ai Teatrului de Operă şi Balet Marinski au fost artişti în adevăratul sens al cuvântului. Cei mai mulţi au atins perfecţiunea. În niciun moment nu lăsau impresia că e dificil ceea ce fac, ci dimpotrivă, că totul vine de la sine - zeci de piruete, salturi plutitoare, prize spectaculoase într-o graţie ireproşabilă. Totul le era la îndemnână şi le plăcea extrem de mult.

De altfel şi pe noi ne-a încântat arta lor care a fost capabilă să compenseze toate neajunsurile - care trec cu mult de nivelul gafei şi se încadrează cu succes la capitolul nesimţire – al organizării spectacolului care a făcut parte din cadrul Proiectului Naţional Cultural 2008 „Artă contra Drog”.
Am avut locuri în prima lojă din dreapta sălii - cu norocul de a le avea pe cele mai apropiate de balustradă. Cum am pus piciorul in lojă m-a frapat faptul că în balconul din faţa ei erau amplasate un număr de reflectoare care evident luau vederea celor mai nefericiţi care aveau locurile din dreapta mea (adică mai departe de balustradă).

După o patetică introducere menită să smulgă aplauze pentru diverşi „implicaţi” în lupta contra drogurilor (diverşi proprietari de hoteluri etc.) susţinut cu mult zel şi telantată tzâtzâială de către un ilustru necunoscut sexagenar, iată că se trage cortina. Acum depinde evident de ce înţelege fiecare prin „a se trage cortina”. Dacă majoritatea asociază expresia cu dezvăluirea totala a scenei, se pare că organizatorii au avut o viziune absolut deosebită şi anume: dezvăluirea a trei pătrimi din stânga şi a două pătrimi din dreapta (unde stâteam eu et al.). Evident că această frustrare m-a urmarit pe tot parcursul spectacolului făcându-mă să-mi imaginez că prind aripi şi zbor să dau la o parte nenorocita de cortină. Imaginaţi-vă: dintr-o suită de 6 balerine vedeam 5; dintr-un grup de 4 cupluri vedeam 3; dintr-o priză spectaculoasă executată în spatele scenei vedeam... 0!!! Ah, pardon... vedeam umbra pe podea. Eu am fost norocoasă totuşi. Însă nu puteam să nu-i compătimesc pe vecinii de la 2 – 3 locuri mai în dreapta mea care probabil au plătit o sumă frumuşică să vadă o cortină printre gratiile unor reflectoare şi din când în când câte-o mână graţioasă sau cel mult o aterizare dintr-un salt executat în colţul opus al scenei.

Decorul era de preferat să fi fost inexistent, însă el a fost prezent: un fundal desenat ca de mână de copil (netalentat) întruchipând câteva statui care varsă apă din nişte ulcioare... şi un covor de dans care aducea cu o carpetă mototolită şi nemăturată de zeci de ani.

Un alt element deranjanto-comic l-a constituit amplasarea paravanelor din culise care de altfel... lăsau să se observe 80% din ce se intâmpla acolo. Prin urmare am fost martora unui număr de momente hazlii din culise care se încadrează la capitolul „nemaivăzute”(cu -):
- balerin trăgând de colanţi în partea posterioară - îl deranjau;
- balerină imbrăcată în costum de lebădă discutând cu colega de peste scenă în ritm şi mişcări de samba-hip-hop;
- balerină echipată cu celebra fustiţă-farfurie asortată cu o pereche de pantaloni de trening si o jachetă aşişderea (pentru păstrarea căldurii – săraca, era şi de înţeles, bătea pe acolo un alizeu care mi-a dat de mai multe ori fiori de ...neplăcere);
- gras la costum care făcea ture în chip de observator.

Tot la capitolul nemaivăzute, dar pe partea cu + de această dată, se incadrează şi următoarele:
- cel mai înalt cuplu de balerini – un trestios foarte agil şi expresiv de vreo 2m şi o silfidă graţioasă de vreo 1.80şi... (numai picioare) – foarte frumoşi în interminabilitatea lor – de altfel toţi erau foarte frumoşi, deh, ruşi...
- balerin costumat în scoţian – foaaarte interesantă combinaţie având în vedere că piruetele îi dezvăluiau fără temere pulpele, iar în cadrul salturilor fluturistice şi tradiţionala fustă prindea aripi...

Şi pentru a lăsa o mostră semnificativă a nivelului calitativ al organizării voi da o seamă de citate din programul tipărit primit la intrare contra sumei de 6 RON - ceva gen „descoperă greşelile” (nu e greu; ordinea este crescătoare):
- Asociaţia de Tetru Muzică şi Film „DRACULA”...;
- ...vă prezintă spectacolul extrordinar...;
- În program veţi putea urmării...;
- Coreografia...;
- Valsul nr. 7; muzică Sopen;
- Adagio din baletul „Baiaderca"...;
- ...baletul Silifida;
- „Carmen", muzică Bize;
- Pas de deux din baletul „Corsarul"; muzică Adana (aici va ajut: muzica a fost scrisa de fapt de Adolphe Adam!)
- Cât despre „Ruseasca" din baletul Lacul Lebedelor, asta ramâne un mister; m-am gândit că este o traducere liberă a fragmentului intitulat „Russian Dance for Mlle”, însă având in vedere că acest dans nu a făcut parte din program...misterul rămâne neelucidat...

Fraza de încheiere, „poetic gândită” în mod apoteotic, care ma scuteşte de alte comentarii, a fost: „ARTA ESTE DROGUL CEL MAI FRUMOS DE CARE TOŢI AVEM NEVOIE..."

"La Metoc"...

2008-06-29T16:27:00.014+03:00

…este o gradina. O gradina unde se poate bea ceai. Ceai rece sau cald (de preferat rece). O gradina inseamna copaci…, tufe…, frunze, fructe, crengi… “vegetatie luxurianta”...

“La Metoc” e locul unde te poti “spala pe creier” – in sensul bun al expresiei. Te poti “spala” de fata sefilor, de vajaitul masinilor, de sabia lui Damocles, de scarba si sictir… Asezat intr-un scaun pliant surprinzator de confortabil sau pe o canapea din paie, intr-un loc unde timpul pare “mai rabdator cu oamenii”, cu un pahar de ceai racoritor in fata insotit de un recipient cu dulceata cu “amintiri din copilarie” incluse :) sau de serbet... mmmm parca altfel iti intra aerul in plamani! E locul unde-ti poti relaxa toti muschii corpului si dupa un timp sa-i simti pe cei ai mintii si sufletului ca incep sa lucreze mult mai bine :) In linishte…si pace
Natural ar spune multi, “flower power” ar spune altii… oricum ar fi… e o mica lume de autenticitate enclavata intr-un oras pervertit.
Atentie! Exista posibilitatea unei prime reactii de… respingere, acomodare dificila etc. Orasul, comercialul - tampesc. Si eu la prima intalnire cu Metocul am fost cam bulversata, nu l-am asimilat imediat… dar curand l-am iubit! Altii il iubesc de la inceput… vin mai deschisi… G. Liiceanu a pasit la Metoc intr-o buna zi si a zis “Nu credeam ca mai exista asa ceva in Bucuresti” :)

Fara concluzii…

Lacul...

2008-05-30T23:09:00.009+03:00

"Lacul Lebedelor"... Il mai vazusem de vreo 6 ori la ONB si de fiecare data imi doream sa-l revad. Acum vreo doua saptamani am vazut la Sala Palatului si varianta celor de la renumitul Balşoi Teatr din Moscova si... in timpul spectacolului mi se facuse un dor extraordinar de o reprezentatie a romanilor nostri la ONB. Imi lipsea sentimentul pe care artistii romani il transmit si care le lipsea rusilor, in ciuda catorva interpreti foarte tehnici, de care, de altfel, nu ducem nici noi lipsa. Sa nu mai vorbesc despre un alt spectacol de balet vazut si mai de curand tot la Sala Palatului in interpretarea Baletului Imperial Rus. M-am intrebat de ce se numeshte "Imperial"... Poate pentru ca seamana foarte bine cu bufonii de la curte...!? In afara de faptul ca tehnica a lasat mult de dorit, punerea in scena a fost puerila... cu "juni" care se bateau in sabii cu la fel de multa gratie si cu mai putina inventivitate decat nishte copii de 5 ani in curtea din spatele casei, iluminarea era literalmente intepenita - in sensul ca erau cateva reflectoare chioare si palide care nu-l urmareau pe amaratul de artist care si asa nu iesea in evidenta cu mare lucru (problema iluminarii trebuie ca ne apartine totusi), costumele erau sterse si ajutau la cresterea nivelului de plictiseala si frustrare in spectator; insa cel mai grav dintre toate, ceea ce a fost de neiertat a fost lipsa oricarui sentiment transmis, a oricarei implicari a asa numitului artist in spectacol. Nimic! Vax! Se miscau pe scena aia stearpa ca nishte "oi bete" ca sa citez epitetul folosit pt. echipa nationala de fotbal a Romaniei cu ocazia unui meci jalnic cu Elvetia... odata... demult...Ma rog... despre cine a zis ca i-a placut mi-am zis "Deh! Necunoscatori!" :p Mda, priviti-ma cat sunt de modesta! Oricum, i-am multumit lui Dumnezeu ca n-am avut ghinionul ca asta sa fie primul spectacol de balet pe care sa-l vad in viata mea. Probabil ar fi fost si ultimul si clar as fi avut foarte mult de pierdut din ceea ce inseamna cu adevarat balet si transmitere de emotie in forma magica.

Hai, gata cu criticile! Frate, am vazut ieri un "Lac al Lebedelor" cum n-a vazut nici Parisu', nici japanezu', nici rusu' de cand e lumea! Unde? La noi, la ONB, cu solisti romani, cu ansamblu roman, in regia si coregrafia lui Gheorghe Iancu... de al carui talent Romania nu a beneficiat pana acum din pacate deoarece a trait in Italia... :) Inovator e primul aspect la care ma opresc. Da, cum bine a zis Alice (colega & prietena pt. cei ce nu stiu), inovator nu echivaleaza neaparat cu bun. In cazul asta a fost inovator - minunat. Nu vreau sa intru foarte mult in detalii pentru a nu strica farmecul pentru cei carora le vine mintea la cap si se duc pe 5 iunie sa-l vada (ultima sansa in aceasta stagiune)... sau la toamna in stagiunea viitoare; insa pot spune cam atat: adagio-uri cum nu s-au mai pomenit pana acum in baletul clasic... si nu ma refer doar la coregrafie, care a adus modernitate si impact intr-o maniera extrem de placut imbinata cu clasicul, insa si la ideea in sine. Pana acum stiam pas-de-deux-uri doar intre un el si-o ea... de obicei foarte indragostiti. Eh, acum o sa vedem si altceva, nou, extrem de intens, extrem de expresiv (nu zic ce). Plin de sentiment e un alt aspect, absolut esential in balet... in arta, deh. N-au fost deloc zgarciti ai nostri. Si realizam, in timp ce le urmaream miscarile facute cu toata fiinta, fara menajament, fara plictiseala, cu traire, cand le vedeam zambetele neinghetate, neschematice, ci pline de iubire de dans, de dorinta de a transmite (si asta nu s-a limitat la solisti, ansambul a facut o impresie minunata de asemenea) ca pe oamenii astia, pe acesti artisti in adevaratul sens al cuvantului, nu-i mana decat pasiunea care se transforma in daruire. Pentru ca altfel sunt de-a dreptul umiliti de salarii, de norme... Si totusi, nu se sesiza nicio lehamite pe fata niciunuia, nicio oboseala in miscare sau mimica. Aceeasi daruire se simte de fiecare data in interpretarea de mare finete si in acelasi timp forta a orchestrei in conducerea lui Tiberiu Soare. Nu in ultimul rand, spectaculos! Trebuie sa mentionez ca scenografia si costumele ii apartin italiencei Luisa Spinatelli. Bravo Luisei!! Nemaipomenit! Costumele nu au fost gandite doar sa dea ... bine asa in scena si colorit insa si sa sublinieze anumite mesaje. Impactul nu se opreste la costume, restul insa il las neexemplificat pentru cresterea interesului :) De admirat este si manuirea precisa si subtila a luminilor capabila sa-l absoarba complet pe spectator din sala in zona fantasticului. Tot la capitolul ... spectaculos ar intra si cativa balerini usor de remarcat...pentru fizicul sculptural :)

Mda, prin urmare, am plecat... si pe poteca batatorita care duce la statia lui 123 inca aveam nodul in gat de emotie. Ah... si la venire vazusem niste nemtoaice care mergeau si ele in aceeasi directie ca mine, la plecare am auzit un grup de francezi care plecau din acelasi loc, in sala (care de multe ori a fost zgomotoasa, impinsa de dorinta de-a striga celebrul Bravo) am vazut multi asiatici... si ma gandeam ce bafta pe ei... ca mai mult ca sigur au avut noroc sa vada asa ceva, aici, la noi (nu exagerez... am mai vazut si eu pe Cultural spectacole de balet puse in scena de straini... si nu mi s-a pus niciun nod in gat chiar daca am urmarit cu interes). Deci, cu prima ocazie, nu ratati! E MEMORABIL!

Gheorghe Iancu

Luisa Spinatelli

Tiberiu Soare

Meta - for my non-Romanian friends

2008-05-19T01:04:00.003+03:00

Yes, the search… As long as we live, we keep searching. For this or that… the search goes on. What’s interesting is that most of the times we find … something else than what we’ve been looking for :) And the secret of the happy is probably knowing to appreciate what they’ve found…, or what has found them, without desperately or stubbornly clinging to the projection of what they were searching for, which is by excellence subjective...[Archived]