Lumi

Uriasul

Ne povesteste Horatiu Malaele

We had him...

N-o sa fac acum o apologie cu privire la Regele pop-ului fiindca... nu ma pot lauda ca mi-a pasat atunci cand ar fi trebuit. Cand eram mica am fost un fel de fana, ma impresionase emotional si cel mai tare ma atingea la sufletul de copil mesajul de a crea o lume mai buna - Heal the World imi aducea lacrimi in ochi si a reusit sa faca asta oricand o auzeam, chiar si de cand m-am facut "mare" cand o auzeam intamplator chiar daca acum imi dau seama ca nu avem nicio sansa sa facem o lume mai buna... sau poate tocmai de aceea! In fine, dupa o scurta perioada de "fanatism" m-am orientat si spre alte muzici venite din afara si cu timpul am cam uitat de muzica lui... iar mai tarziu cand au inceput acuzatiile... decat sa-mi distrug prin indoieli imaginea facuta despre el am preferat sa nu ma gandesc deloc, sa nu mai ascult muzica lui decat cu mici si rare exceptii si nu mi-a pasat. Nu am crezut ca era pedofil ... cred... nici nu-mi amintesc foarte bine ce am crezut... dar am decis sa nu-mi pese... De abia acum m-am documentat cu real interes si parere de rau ca nu am aprofundat mai demult si situatia si cu siguranta muzica lui.

Insa citind toate rautatile, improscarile... chiar si dupa moarte mi-am amintit brusc de versurile din fenomenala poezie a altui geniu insuficient pretuit la timpul lui. Ce pacat ca lucrurile astea se tot repeta... chiar nu invata nimeni din trecut:

Fragment din Scrisoara I - Mihai Eminescu

"Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit."

Si desi n-ar mai fi nimic de zis vreau sa aduc aminte cateva cuvinte transmise de poeta Maya Angelou care arata cat de tare a stralucit el:

"...now we know that we know nothing [...] but we do know *we* had him, and *we*... are the world".

Si inca ceva, foarte bun de avut la indemana atunci cand ploua... inauntru:

Michael Jackson - Smile - cantecul lui preferat scris de Charlie Chaplin

Doamne, au contaminat si 2 Mai-ul!

Peisaj marin cu mitici

Scris de Julius

Pe plaja din 2 Mai, o familie compusă din tată în maieu şi burtică de maestru emerit al tablelor, ţoapă coafată cu bigudiuri, costelivă, genul care nu se-ngraşă de-a dracu’ ce e şi copil de tip Goe, gălăgios şi enervant, îşi caută un loc unde să-şi pună cearşaful şi restul bulendrelor. Cară după ei calabalîcul standard – o sticlă de Timişoreana pentru campion, Frutti Fresh pentru loază şi o revistă de integrame pentru mă-sa, că e intelectuală.

“Mamă, mamă”, urlă Goe, “aici, aici!”. Titanul tablelor îşi înfige călcîiele în nisip şi, din cauza burţii, frînează anevoie, ca autobuzele cu burduf, în timp ce mă-sa, femeia pe faţa căreia se ghiceşte o bunătate sufletească rară, se întoarce şi e gata să-l pleznească. “Mamă, mamă, aici am stat şi ieri”, zice Goe. “Uite coaja de la banană şi sticla noastră de cola” (ieri s-au respectat). Mă-sa se convinge că, într-adevăr, coaja de banană şi sticla de coca-cola pe care le aruncaseră ieri sînt tot acolo, se întoarce spre bărba-su şi zice, plină de scîrbă: “Băi frate, cîtă nesimţire! Îţi dai seama că ăştia nu fac curat pe plajă??”.

Hear me sing!

Nu, nu cant eu...desi mi-ar fi placut mult!
Am fost invitata sa particpi la un concurs prin crearea unui filmulet pentru una din melodiile formatiei AM. Nu cunosteam formatia, dar se vede treaba ca cei care m-au ales sa particpi au ghicit ca muzica lor se muleaza pe gusturile mele.

Cum incep sa invat valoarea (auto)promovarii - iata-l!

Hear me sing!

De aceea:

Iata ca in pofida meschinariei si a haosului lumii, exista perspective care par sa dea sens lucrurilor, si sa le dezvaluie "rostul", cum bine zice un mare ganditor contemporan.

Dupa toate intrebarile, am primit acum un raspuns care imi face bine, desi nu stiu cui apartine, (in fond nici nu conteaza).

Merci, Ionut, pentru link...

Daca tot au facut copii...

Am fost surprinsa (cat de cat) sa vad ca absolut toate comentariile aferente intrebarii "De ce fac oamenii copii?" au venit de la barbati. Probabil pentru femei intrebarea isi pierde sensul? Sau devine motiv de ingrijorari majore sau dureri? Sau poate pur si simplu femeile nu citesc blogurile altor femei? (Cu mici exceptii...)

Daca ar fi sa aleg un raspuns preferat m-as opri la "copiii sunt un rod al iubirii" - asta pentru ca e un raspuns frumos, care conoteaza frumusete. Insa de fapt intrebarea nu a fost nici "De ce ar trebui sa faca oamenii copii?", nici "De ce face X sau Y copii?", ci de ce fac oamenii, astia toti care populeaza planeta Pamant, copii - asa cum se vede asta prin ochii fiecaruia: in ce vedem cand mergem pe strada, in metrou, in supermarket, cand ne ducem in vizita, cand vorbim cu prietenii, cunoscutii, cand auzim povesti despre oamenii din cartier la coafor in timp ce asteptam sa ni se faca manichiura, cand ne uitam la televizor, cand VEDEM oamenii si pe copiii lor si de ce nu, cand luam la puricat si "istoria" propriei familii.

De la tiganusul care merge in maini, cu picioarele intoarse la spate pentru a avea impact la cersit, la pipita adolescenta, fosforescenta, suprasaturata material, pana la copilul care are imprimat ireversibil in minte si-n suflet violenta, betie, desfrau, ni se arata zi de zi, in aproape orice context suferinti provocate de oameni care au facut... alti oameni (care cresc, unii mai de bine, altii mai de rau, si fac alti oameni)... Ok, lucrurile nu sunt numai negre, exista si copii cu suferinti mai "comune" - in sensul ca nu iau o dimensiune chiar tragica sau grotesca- si anume cei suprasaturati de atentie, sau carora nu li se da chiar suficienta, cei prin intermediul carora parintii vor sa-si rascumpere visele pierdute sau prin care vor sa salveze o casatorie care era pe marginea prapastiei, sau pur si simplu cei care au fost adusi pe lume "ca asa se face" sau ca nu s-a mai putut induce un avort la timp.

Care sa fie oare motivele "corecte" pentru care ar trebui sa faca oamenii copii? Iubirea reciproca? Dorinta de a da? Dorinta de a perpetua viata si a impartasi frumusetile ei? Dar mai cu seama, daca tot au facut copii, dintr-un motiv mai mult sau mai putin corect, ce eforturi ar trebui sa faca proaspetii parinti pentru a asigura copilului o dezvoltare mentala si sufleteasca sanatoasa si armonioasa?

Sa vedem cateva posibile abordari:

- Parintii sa mentina intre ei o relatie armonioasa, bazata pe iubire si respect reciproc care sa fie un exemplu si totodata o sursa de hranire emotionala pentru copil (ca tot au fost discutii pe baza "hranirii" :));
- sau, iubirea e supraevaluata, respectul si exemplul disciplinei sunt esenta;
- sa ofere copilului sprijinul minim necesar pentru ca acesta sa invete sa foloseasca propiile resurse;
- sau dimpotriva, parintii sa faca sacrificii pentru implinirea dorintelor copilului;
- sa lase copilul sa greseasca si sa invete din greseli, chiar daca acestea reprezinta un risc;
- sau, sa tina copilul sub foarte atenta observatie, feridu-l de posibile pericole ce apar la tot pasul;
- sa lase copilul sa decida singur ce vrea (din punct de vedere prieteni, relatii, cariera etc.), chiar daca nu pare profitabil/benefic dintr-un punct sau altul de vedere;
- sau, sa ghideze/influenteze decizia copilulului, acesta fiind lipsit de experienta si vulnerabil la ispite inselatoare, pentru a avea un parcurs cu sanse cat mai mari de succes.

Probabil aproape fiecare dintre ipotezele astea, sau altele, isi gasesc importanta maxima intr-un anumit context. Insa ce ar fi indispensabil? Sau care ar fi "salata" ideala de calitati si atitudini ale parintilor? Va invit sa va desfasurati :)

De ce...

...fac oamenii copii?

- Din intamplare?
- Ca asa se face?
- Sa aiba cine sa-i ingrijeasca la batranete?
- Sa aiba cine sa le implineasca visurile pe care ei nu si le-au dus la indeplinire?

Tu ce crezi? Chiar vreau sa stiu...