I wrote this when I was in high school... seems like I've become silenter and silenter as time passed... back then I had the ability to put feelings into words... something that seems to become more and more difficult to me these days. Anyways, I remembered this looking outside the tram's window at the mountains of "flour" yesterday morning... It was all... too white...
"Whiteness all around me
Silence all around me
Nothing moves outside or inside me
I'm like a statue in a dead sight
Feeling is so hard
Trying is even harder...
I know I'd want you to be here with me
But I'm too weak to want you strongly
A slight cry flies towards you
It's getting lost in the agony of the human sounds
And you will never find out about me
And you'll never know you could have loved me
Ivy will cover the statue of my spirit
And my love will turn into the green of the leaves
And isn't it painful it will become green blood
And it will never ever reach you?"
Tuesday, February 14, 2012
Saturday, May 21, 2011
Sunday, February 13, 2011
Saturday, February 12, 2011
"Te iubesc"?
Vorbele astea sunt spuse mult mai des decat este cazul... de aceea de cele mai multe ori sunt doar vorbe... Si eu ma fac vinovata de-a le fi spus... aiurea. Nu e ca si cand nu as fi avut atunci o ... emotie... dar in mod cert nu era iubire...
Indiferent care-ti sunt orientarile religioase trebuie sa recunosti ca nu exista "definitie" mai clara si completa decat asta:
"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,
nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucurã de adevãr.
Toate le suferã, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată."
Imnul Iubirii din Prima Epistola catre Corinteni
Eh, acum stai si te gandesti... "am iubit vreodata? Iubesc?" "Dragostea nu cauta ale sale"- pe asta o uitam cel mai usor! Dragostea NU satisface nevoi, nu e menita sa satisfaca nevoi (mai putin nevoia insasi de-a iubi, poate), dimpotriva, dragostea pune nevoile celuilalt inaintea propriilor nevoi. Or noi, de foarte multe ori, confundam iubirea cu diverse nevoi pe care cineva ni le satisface pentru ca asta am cautat din start.
Ne indragostim usor si multiplu, insa asta e un termen in mod gresit provenit din cuvantul "dragoste", dupa parerea mea..., desi suna frumos... In portugheza, de exemplu, indragostit se spune "apaixonado" - termen mult mai potrivit... provenind de la "pasiune". Cand ne indragostim ne aprindem, suntem atrasi de cineva din diverse motive, dar nu iubim, nici nu "cadem in dragoste" cum zice englezu'. Cadem in pasiune, in dorinta trupeasca, in fascinatie, in obsesie..., in dependenta (din cauza nevoilor).
Cred ca cele mai dese mostre de iubire autentica se regasesc in relatia dintre mama si copil... desi si aici se strecoara o groaza de "virusi"... insa parca acolo e cel mai usor de gasit (ajuta si instinctul sau, in fine, legatura aceea nevazuta si aparent indestructibila dintre mama si copil (lasand la o parte ciudateniile naturii)).
Cat despre relatia dintre un barbat si o femeie, sau, in fine, dintre doi oameni, cred ca se poate numi iubire dupa ani si ani de convietuire... n-as vrea sa dau un numar, cine sunt eu sa fac asta?!, insa dupa ce si-au vazut majoritatea fetelor neatractive, nemachiate, neindulcite, nelucrate... Daca ajungi sa-ti ingrijesti cu drag perechea, fara sa-ti blestemi soarta, dupa ce si-a pierdut un picior, sau capacitatea de a merge... sau pur si simplu orice urma de atractivitate fizica... si, nu, nu simti ca o iau hormonii razna, dar simti caldura in suflet, bucurie la simpla prezenta si dorinta de a-i face bine atunci s-ar putea sa fie iubire. Sau daca perechea pe care sustii ca o iubesti are nevoie sa plece... in alta parte, cu altcineva, pentru ca asa simte ca e mai bine pentru ea... si ai puterea sa-i lasi libertatea asta fara a te bate cu pumnii in piept, fara a incepe sa o urasti, sa o barfesti... Pffff, imi vine sa si rad... CATE cazuri de astfel de iubire ati vazut?
Nu zic ca nu exista... tot ce vreau sa spun e ca exista atat de multa falsitate... de multe ori inconstienta, in "te iubesc" si o capacitate destul de redusa de a iubi cu adevarat.
As vrea sa cred ca sunt capabila de a iubi cu adevarat... dar asta inca ramane de vazut :)
Thursday, November 25, 2010
Sunday, May 09, 2010
Cum am scapat de problemele digestive
Am decis sa scriu despre asta in speranta ca si altii care au astfel de probleme sa incerce varianta asta pentru ca sunt sigura ca va aduce imbunatatiri.
Timp de vreo 3 ani m-am chinuit cu probleme intestinale. Initial am avut probleme la stomac - inceput de ulcer insa apoi, din diverse motive, (unii doctori spun ca de la niste toxiinfectii avute in copilarie si de la mult antibiotic) mi s-a distrus flora intestinala care a dus la simtpome ca: balonare excesiva cu dureri foarte mari (senzatie de presiune pana la rupere a intestinului), bolboroseala, zgomote, crampe, senzatie de preaplin etc. Practic nu mai aveam nicio zi normala, nu ma puteam baza ca o sa fiu ok sa merg in diverse locuri, de multe ori trebuia sa anulez iesiri in oras sau chiar plecari in vacanta din cauza asta. Am facut diverse analize si tratamente peste tratamente, inclusiv multe enzime etc. Nimic nu avea efect de lunga durata, simptomele revenind la scurt timp dupa scurte imbunatatiri.
In cele din urma, acum cateva luni mama a auzit la televisor despre efectele argilei, tratament promovat de un domn chimist pe nume Bocan. Am incercat si eu: am cumparat sub forma de pliculete - cate un pliculet in fiecare dimineata inainte de masa. Se pune seara in apa si se bea dimineata. Nu are niciun gust, doar o senzatie de apa cu nisip. Fac cura asta de vreo doua luni si diferenta este majora! Chiar daca inca nu ma simt ca si cand n-as fi avut nimic niciodata, cel putin nu trebuie sa-mi mai dau peste cap viata din cauza asta. Si mananc destul de normal. Inca sunt lucruri pe care intestinul meu nu prea le suporta cum ar fi fructe sau seminte, insa imi vad de viata mea normal, si asta e extraordinar!
Prin urmare incercati cu tot curajul! Efecte adverse nu exista! Se gaseste si sub forma de calup din care se rupe cate o bucatica si se pune in apa lasandu-se pana dimineata.
Nu ezitati sa lasati comentarii daca aveti intrebari.
Mult succes!
Timp de vreo 3 ani m-am chinuit cu probleme intestinale. Initial am avut probleme la stomac - inceput de ulcer insa apoi, din diverse motive, (unii doctori spun ca de la niste toxiinfectii avute in copilarie si de la mult antibiotic) mi s-a distrus flora intestinala care a dus la simtpome ca: balonare excesiva cu dureri foarte mari (senzatie de presiune pana la rupere a intestinului), bolboroseala, zgomote, crampe, senzatie de preaplin etc. Practic nu mai aveam nicio zi normala, nu ma puteam baza ca o sa fiu ok sa merg in diverse locuri, de multe ori trebuia sa anulez iesiri in oras sau chiar plecari in vacanta din cauza asta. Am facut diverse analize si tratamente peste tratamente, inclusiv multe enzime etc. Nimic nu avea efect de lunga durata, simptomele revenind la scurt timp dupa scurte imbunatatiri.
In cele din urma, acum cateva luni mama a auzit la televisor despre efectele argilei, tratament promovat de un domn chimist pe nume Bocan. Am incercat si eu: am cumparat sub forma de pliculete - cate un pliculet in fiecare dimineata inainte de masa. Se pune seara in apa si se bea dimineata. Nu are niciun gust, doar o senzatie de apa cu nisip. Fac cura asta de vreo doua luni si diferenta este majora! Chiar daca inca nu ma simt ca si cand n-as fi avut nimic niciodata, cel putin nu trebuie sa-mi mai dau peste cap viata din cauza asta. Si mananc destul de normal. Inca sunt lucruri pe care intestinul meu nu prea le suporta cum ar fi fructe sau seminte, insa imi vad de viata mea normal, si asta e extraordinar!
Prin urmare incercati cu tot curajul! Efecte adverse nu exista! Se gaseste si sub forma de calup din care se rupe cate o bucatica si se pune in apa lasandu-se pana dimineata.
Nu ezitati sa lasati comentarii daca aveti intrebari.
Mult succes!
Wednesday, February 24, 2010
Relationare
Am "furat" textul de la o prietena care, si ea, se regaseste in tipar... Cat de multe om fi?!
"When the night was younger than a Cambodian whore, I asked the woman: Why did you love him? And then she wheezily confessed: Because I thought perhaps he was sick somehow. You know what women are, mate. We're always attracted to men we think may have deep emotional scars, not because we believe we can change them, as ......the popular prejudice dictates, but rather the opposite: we cuddle up to the potential of madness in men because it makes us hope that they might have something deeper going on inside them, something which transcends the usual base, animalistic mindset..."
"When the night was younger than a Cambodian whore, I asked the woman: Why did you love him? And then she wheezily confessed: Because I thought perhaps he was sick somehow. You know what women are, mate. We're always attracted to men we think may have deep emotional scars, not because we believe we can change them, as ......the popular prejudice dictates, but rather the opposite: we cuddle up to the potential of madness in men because it makes us hope that they might have something deeper going on inside them, something which transcends the usual base, animalistic mindset..."
Subscribe to:
Posts (Atom)
